DOCUMENTATIA DE RESTAURARE COMODA LEMN

DOCUMENTATIA DE RESTAURARE
COMODA DIN LEMN

1) Decaparea
2) Reparaţii de tâmplărie: Adăugarea.(schimbarea picioarelor din faţă
repararea fundului primului sertar. Adăugarea altor minere, chituirea carcasei, adăugarea unor şipci pe marginea superioara a sertarelor
3) Încleierea
4)Aplicarea grundului şi şmirgluirea lui
5) Vopsirea
6)poleirea cu foita de aur
7) pictarea
8) Vernisarea

Materiale si substanţe necesare: soda caustica un kg, mănuşi si cizme de cauciuc, perii si burete de sârma, oţet un kg, metru tâmplărie, lemn vechi in secţiune pătrată, scândura veche groasa de 2 cm , scândura subţire de un cm . şipci de lemn de grosimea 5mm lăţimea de 2 am si lungime de..., toate foarte curate, cuie potrivite de 3 si 5 cm lungime creion de tâmplărie, fierăstrău electric, maşina electrica de şmirgluit, bormaşina cu perie de sârma mare si mica si disc rotativ de şmirgluit, ciocan, şmirghel diferite granulaţii, cleşte scos cuie, dalta, minere de porţelan vechi originale, clei oase, şpacluri mici si mari, pensule mari si mici mai multe feluri, foarfecă, hârtie alba, scotch de hârtie, cărbune maro, cater, ouă, borcan mic cu capac pentru emulsie, pahare mici pentru amestecul pigmenţilor, tempera diverse culori si pigmenţi minerali, creta de munte, ulei de in, foiţa de aur(şlagmetal), shellac cu alcool tehnic, mixtion, verni foiţa, lac sau impregnant, diluant, shellac cu alcool tehnic şi ceară de albine, bucăţi de lână pentru lustruit, fier de călcat.
1)Decaparea.
Generalităţi: curăţarea de resturile de vopsea este una dintre cele mai dificile operaţiuni, ea se realizează cu ajutorul unei soluţii de sodă caustică concentrată. Se pun aproximativ 10 kg de apă la fiert, când ajunge la fierbere se toarnă cu atenţie fulgii de sodă în recipient. Pentru că va avea loc o reacţie chimică efervescentă şi foarte toxică este bine ca să fie făcută în spaţiu liber, pe jos să fie ciment, să nu fie animale domestice, să aveţi echipament de protecţie: cizme de cauciuc, mănuşi de cauciuc, ochelari şi îmbrăcăminte potrivită. Când soluţia este încă fierbinte se toarnă pe suprafaţa aşezată orizontal se freacă cu un burete de sârmă şi la colţuri sau canturi cu şpacluri potrivite până când toate urmele de vopsea se dizolvă. Dacă vopseaua este foarte rezistentă se poate adăuga şi clorură de metil. Limpezirea trebuie făcută cu apă din abundenţă cu multă conştiinciozitate în profunzime şi în interior pentru că altfel urmele de sodă vor apărea mai târziu în timp şi vor distruge substanţele cu care va fi finisat lemnul. Se neutralizează cu oţet. Se lasă apoi să se usuce.
Condiţii necesare: După decapare obiectul se tine în spaţiu încălzit la temperatura constantă între 18-25 pe toată perioada de lucru.
2) Reparaţii tâmplărie:
Repararea fundului sertarului se face mai întâi prin eliminarea şipcilor existente, apoi se măsoară si trasează scândura subţire de un cm, se taie cu fierăstrăul electric, se şmirgluie bine apoi se introduce în lăcaş, se lipeşte cu clei de oase şi se bat câteva cuie mici pentru fixare mai sigură. Se adaugă o şipca în partea de sus şi alte minere (din porţelan).
Carcasa are o crăpătură foarte mare în partea stângă, aici se parchetează câteva bucăţi de lemn subţiri lipite între ele cu clei, apoi se chituiesc, se maruflează cu clei de oase o fâşie de tifon peste care se mai trage un alt strat gros de chit cu ajutorul unui şpaclu. În partea de jos este binevenită o şipcă de lemn pentru a pune în valoare compoziţia pictată.
Se şmirgluie puţin peste tot.
3) Se încleiază cu o cantitate suficientă de clei de oase în ultimul strat se pune baiţ de lemn colorat maro. Timp de uscare 12 ore.
4) Aplicarea grundului şi vopsirea.
Substanţele trebuie să fie suficient de vâscoase cam cât o smântână iar aplicarea se face atât vertical cât şi orizontal. În grund se adaugă ulei de in ca să nu crape, se da în mai multe straturi. Vopseaua se pregăteşte cu pigment ocru şi sienna, se aplica în două straturi: vertical si orizontal apoi se usucă forţat cu ajutorul unui uscător de par, craclurile se pot largi cu mina dar cu grija şi foarte uşor în timpul uscării deoarece vopseaua derapează pe suprafaţa cleiului. De sub ele se vede foarte bine textura lemnului uşor colorată în prealabil de baiţul maro. Dacă cleiul nu este suficient de gros această operaţiune nu poate fi efectuată. Timp de uscare 12 ore după care se şmirgluie cu maşina şi cu mâna cu glaspapier de granulaţie diferită. Apoi se mai poate da un strat de clei de oase foarte subţire pentru fixare daca se consideră necesar.
5) Poleirea cu foita de aur, se aplica mai întâi un strat de shellac pentru ca mixtionul să nu alunece în grund şi să-i micşoreze timpul de uscare. Mixtionul se colorează cu tempera roşu închis şi se subţiază cu apă. Foiţa se aşează cu pensula de transfer pe o hârtie şi taie cu o foarfecă foarte bine ascuţită. Apoi se vernisează cu verni special, shellcul o înnegreşte în timp.
6) Pictarea. Modelul se listează si se desenează pe o hârtie albă de mărime potrivita care se haşurează pe spate cu un cărbune maro, se lipeşte cu scotch de hârtie în patru locuri pentru a nu se mişca în timpul copierii. După ce se scoate modelul se mai desenează odată cu un creion foarte bine ascuţit cu un cater şi se rectifică dacă este cazul. Se şterge cu un burete îmbibat şi stors în apă sau cu o bucăţica de vată după caz sau cu o guma foarte moale.
Emulsia de ou se prepară din gălbenuş care a fost separat de albuş si ţinut într-un şerveţel. Se face o gaură mică şi pe acolo se scoate conţinutul pentru ca nu cumva bucăţelele de pieliţă să strice substanţa. Se adaugă oţet doua treimi şi câteva picaturi de ulei de in fiert de cea mai buna calitate. Poate fi păstrat într-un borcan închis până a doua zi dar numai în frigider. Dacă nu se adaugă ulei de in şi cleiul de oase este mai gros apar cracluri şi în suprafaţa picturală.
Pigmenţii şi tempera se prepară la început în cantităţi suficiente pentru suprafaţa întregii picturi dar se amestecă cu emulsie doar în momentul folosirii.
7) La sfârşit se da un strat de lac care poate fi şi spălat sau impregnant de lemn pentru exterior sau de shellac care se mătuieşte cu ceara de albine aplicata cu un fier de călcat cald, apoi se lustruieşte cu o bucată de lână. De preferinţă pe blat unde se pune mai mult praf se da lacul ce poate fi şi spălat.